acum cateva zile la o actiune greenpeace - prima mea actiune de acest fel. un tip de cca. 20+ de anisori, participant si el la eveniment, in timp ce conducea masina echipei GP ca un incepator cu ambitii de michael schumacher si-a dat drumul la gura, etalandu-si socant si fara pic de retinere o aversiune anti-ecologista demna de un inginer genetic din anii 50 …sau un traficant de benzina din anii 90! era din bucuresti baiatul. tipul de student destept cu orizont redus compensat de un papagal de bucuresti si un ego mare si artificial cat capitala…
in opinia respectivului eco-olog, consumul excesiv de benzina nu constituie nici o problema, poluarea are si lucruri bune si organismul oricum se adapteaza(!), disparitia speciilor e ok (“dar sa nu fie prea multe”), pt ca asta s-a intamplat din totdeauna, OMGurile nu constituie nici ele un pericol prea mare pt. ca oricum nu vor domina intreaga planeta samd. si, ca sa stim cu totii, greenpeace nu a facut nimic pentru mediu de cand exista, ci ocupa si ei o “nisa”! (astea mi le-a trantit in fata in 2-3 minute, cu titlu de sentinta, precum un lector universitar de vita socialista…)
treaba lui ce crede un tanar locuitor al celei mai murdare si poluate capitale din europa – atata timp cat nu o face ca voluntar la un ONG verde si in timpul unei actiuni care se vrea ecologista – pe banii donatorilor care finanteaza actiunea respectiva! ramai socat si jignit cand auzi asemenea convingeri in timpul unei actiuni eco, chiar din gura unui participant…
cum sa-l abordezi pe omul respectiv? cu binisorul? sau agresiv si expeditiv? sau poate ca ar chiar drepatate (pe undeva?) unde e problema? la cine? si cat de profunda trebuie sa fie ea daca cineva face exact contrariul a ceea ce crede? cum se numeste o asemenea maladie? si, e un caz unic sau un sindrom mai raspandit prin tara?
pentru ca nu stiu asta, dar ma intereseaza sa aflu (si altele), am inceput sa scriu despre “tot” ce este (perceput ca fiind) ECO. logic, nomic, fobic, zofic samd. scriu ca nespecialist ce sint in acest domeniu – si alte 9999 domenii. scriu cum canta un lautar – dupa ureche. …sa vedem ce (diagnostic) iese – si pentru cine. si sa vedem daca am ureche ecomuzicala…
drept care va invit nu doar la lectura ci si la scris (comentarii dar si articole in toata regula), pt. ca e un subiect ce nu-l poate acoperi o singura persoana nici macar in linii mari…
PS: copacii din ‘header’-ul de mai sus seamana chiar cu stejarii din rezervatia naturala breite de langa sighisoara!
hans hedrich, sighisoara
iulie 2008
Cred ca baiatul de bucuresti (intentionat scriu cu litera mica) avea o problema cu el insusi. Isi dorea sa fie si pro si impotriva. Si bineinteles, isi dorea sa para interesant si eventual mai tarziu sa se laude cu ceea ce a facut. Nu stiu ce drept am sa judec insa cred ca imi pot spune parerea…
Participantii la asemenea actiuni trebuie sa se implice si cu sufletul in ceea ce fac. Iar acest baiat este clar un exemplu negativ. Cum poate sa spuna asta? Sa para aproape indiferent in fata unor aspecte vitale. Se trag semnale de alarma, combustibilul e scump. Iar organismul uman NU se adapteaza…ci rezista, supravietuieste. Exista studii care subliniaza faptul ca trecand de o limita de temperatura creierul incepe sa nu mai perceapa normal stimulii din exterior. Si cancerul de piele? Ultravioletele?? Asa ne adaptam, suferind putin cate putin zi de zi?? Cum poate fi voluntar daca de fapt nu este de acord cu principiile ONG-ului?
(M-am referit la atitudinea asta si pe celalalt blog, atunci cand am incercat sa schitez profilul bucurestenilor)
Cum sa nu afecteze resursele viata? Unii au stiut sa se foloseasca de ele inconstient, iar altii au speculat si speculeaza in continuare. In fiecare zi pretul la petrol mai depaseste un record…Si totul se scumpeste.
Atitudinea lui nu mi se pare surprinzatoare (din pacate). Majoritatea tinerilor din ziua de azi nu sunt informati, nu iau in calcul viitorul. Traiesc intr-o lume a lor si refuza sa ia initiativa. Mai rau, iau in gluma aceasta criza…O mica solutie pe care o propun: sa recupereze cei sapte ani de acasa si sa ia ore in plus de educatie ecologica si civica.
P.S. N-am mai vazut stejarii de la Breite de aproape 6 ani. Sper sa ii revad curand…locul ala are un farmec aparte.
Multe salutari, (dintr-un Bucuresti poluat si monoton)
ciao, roxana!
no comment, asa e! doar o completare: baiatul respectiv mai zicea ca nici defrisarile nu sint o problema f serioasa in romania si ca conform unui studiu nu stiu care s-ar putea defrisa inca 60% mai mult decat acuma la noi in tara! si ca defrisarile din parcurile naturale nu pot fi considerate ilegale atata timp cat acolo masina de transportat lemn a intrat ….legal.
cei 7 ani de acasa nu se prea pot recupera, la fel de putin ca mintea inexistenta.
cine doreste sa scrie un articol complet e binevenit s-o faca! postati-l la comentarii si eu il voi pune apoi in pagina!
hans